din Augustinus, Aurelius. De civitate Dei. Venezia : Bonetus Locatellus pro Ottaviano Scoto 1489
BNaR, Biblioteca Batthyaneum, cota Inc. V 57.
Augustin începe să scrie Despre Cetatea lui Dumnezeu într-un moment de criză pentru Roma, invazia vizigotă din 410. Nenorocirea e pusă de mulți pe seama abandonării vechilor zei păgâni, iar Augustin, pentru a contrazice această opinie creează ceea ce avea să devină cea mai cunoscută apologie a creștinismului.
În această xilogravură (în partea de sus) îl vedem pe Sfântul Augustin, stând în fața unui pupitru plin de cărți și scriind ceea ce urmează să citim. Știința și Puterea sunt reprezentate alegoric prin cei doi îngeri care îi stau alături, unul ținând în mâini o carte deschisă, iar celălalt o cârjă arhierească. Această ipostaziere a autorului este nu doar un semn al paternității textului, ci și marcarea înaltei sale autorități.
A doua compoziție prezintă două cetăți, Ierusalimul (numit aici Sion) și Babilonul. Sunt localizări simbolice pentru Cetatea lui Dumnezeu și Cetatea lui Satan. În partea stângă, a Sionului, pe acoperiș sunt reprezentați îngeri, iar în fața cetății stă Abel în ipostaza „bunului păstor”. În dreapta, în fața Cetății Babilonului, cetatea păcatelor și a deșertăciunii, pe acoperișul căreia sunt demoni, este reprezentat Cain.
