Nu orice manuscris medieval implică culoare, dar cele care o fac, sunt de neuitat! Dar cum au obținut oamenii în Evul Mediu culori atât de magnifice și cum pot fi încă atât de strălucitoare, sute de ani mai târziu?
Unul dintre motivele pentru care manuscrisele anluminate erau scumpe și prețuite a fost timpul dedicat ilustrației. Privind unele manuscrise, se poate vedea că aceeași secțiune a fost pictată atent, în multe straturi, pentru a da imaginii o culoare profundă.
Un alt motiv pentru care acest process a fost costisitoar este legat de crearea vopselei în culori diferite, pentru care se achiziționau multe ingrediente diferite, unele dintre ele rare. O bază bună pentru vopsea era oul, deoarece se amestecă bine, se lipește bine și nu are o consistență prea fluidă.
Roșul este cea mai comună culoare în manuscrisele medievale, folosită pentru pictură, ingredientele pentru a o prepara fiind destul de ușor de găsit – vermilion, un pigment roșu strălucitor format din sulfură de mercur (cinabru), rășina unui copac brazilian sau extract de plante, cum ar fi roiba.
Pentru albastru se folosea azurit sau lapis lazuli, foarte scump și rar;, pentru verde, malachit sau pe bază de plante, iar galbenul putea proveni din șofran. Desigur, culorile puteau fi amestecate între ele pentru a crea noi nuanțe.
Fiecare dintre aceste ingrediente implica o anumită prelucrare, de la măcinarea mineralelor până la înmuierea plantelor în apă fierbinte, adăugând timpul și efortul pictorului, pe lângă măiestria sa în realizarea prețioaselor ilustrații.
Foto:
Horae Diurnae Latinae Et Gallicae, Biblioteca Națională a României, Filiala Biblioteca Batthyaneum
Interesant!