Calendarele pot fi găsite în multe manuscrise medievale, împreună cu alte texte, cum ar fi cărți liturgice, istorii, lucrări științifice și tratate teologice.
În Evul Mediu, ca ș astăzi, calendarele serveau la organizarea timpului în zile și luni. Deși numele lunilor erau aceleași ca cele pe care le folosim azi, numerotarea zilelor s-a bazat pe sistemul antic roman de kalende (din care derivă cuvântul calendar). De obicei, literele mari KL, abrevieri pentru acest cuvânt latin, apar în partea de sus a paginilor calendarului.
Într-o coloană sunt litere de la a la g care se repetă continuu. Acestea sunt literele dominicale, care urmăresc duminicile de-a lungul anului. În majoritatea calendarelor medievale, există o coloana cu numere romane de la I la XIX. Aceste cifre sunt cunoscute ca Numerele de Aur, care ajută la găsirea datei Paștelui într-un anumit an, o așa-numită „sărbătoare mobilă”, deoarece data lui nu este fixă, ci depinde de ciclul lunar. Numărul de aur arată când va apărea luna nouă și, prin urmare, data lunii pline, 14 zile mai târziu.
Cele mai decorate calendare au adesea miniaturi anluminate care însoțesc textul auriu și colorat. Aceste imagini reprezintă semnele zodiacului, iar în manuscrisele mai de lux, „muncile” sau „ocupații ale lunilor”.
Și pentru că suntem la solstițiul de vară, vă invităm să admirați un calendar al lunii iunie, în care este ilustrat cositul fânului și zodia racului.

Sursă foto: Psalterium, manuscris anluminatm sec XIII, Biblioteca Batthyaneum, Filiala Bibliotecii Naționale a României